“Petru a răspuns: “Omule, nu ştiu ce zici!” Chiar în clipa aceea, pe cȃnd vorbea el încă, a cȃntat cocoşul. Domnul s-a întors şi S-a uitat ţintă la Petru. Şi Petru şi-a adus aminte de cuvȃntul pe care i-l spusese Domunl: “Înainte să cȃnte cocoşul te vei lepăda de Mine de trei ori. Şi a ieşit afară şi a plȃns cu amar.” (Luca 22:60-62)
De multe ori, asemeni ca şi Petru altădată, avem slăbiciuni în viaţă cȃnd, deşi ne credem că suntem tari, cădem. Petru, un om curajos şi puternic, îndrăzneţ şi de multe ori încăpăţȃnat, avea convingerea că prin tăria lui putea să ajungă departe în slujirea sa pentru Isus. Poate din pură îndrăzneală sau din dorinţa lui sinceră de iubire care o avea pentru Isus, a spus că este gata să meargă cu Domnul Său pȃnă la moarte.
Viaţa noastră spirituală de multe ori se pare să aibă tendinţa lui Petru. Asemenea lui, de multe ori facem afirmaţii care ne vor costa cu lacrimi de căinţă, şi mai mult decȃt atȃt chiar ne vom lepăda de Domnul Isus. Lepădarea aceasta constă în faptul că de multe ori, priorităţile materiale, lumeşti, vor lua locul numărul unul în viaţa noastră, lepădȃndu-ne astfel de Domnul nostru, atunci cȃnd cel rău vine cu ofertele sale, pentru a ne ademeni. [citeste mai departe…]
Peisajele minunate umplu străzile de culoare şi lumina beculeţelor care stau gata să îţi transmită farmecul de sărbătoare, iluzia aceea prin care omenirea îşi aduce aminte de anumite lucruri pe care an de an le serbează şi trec de la adevărul inconfundabil la minciuna globală care ia loc de sărbătoare.
Privind încet spre anul care tocmai parcă a trecut, îmi dau seama de situaţia dificitară şi perioada de viteză a timpului în care trăim. Îndreptȃndu-ne de asemenea privirile spre Sfȃnta Scriptură vedem că zilele noastre sunt tot mai aproape de momentul în care Domnul Isus spunea ucenicilor despre revenirea Lui din nou pe norii cerului, deoarece, din dragoste pentru copiii Săi a plecat la Tatăl pentru a ne pregăti un loc de veşnicie. Ştiu că pentru lumea de astăzi lucrurile pe care noi ca şi creştini le susţinem sunt aberaţii pămȃnteşti şi o nebunie lumească. Vestea bună pentru noi este căci dacă pentru lume suntem întruchipaţi în această nebunie, pentru Dumnezeu vom fi oameni înţelepţi şi pricepuţi pentru că am făcut alefgerea bună şi am ales calea care ne duce către veşnicie. [
Doi oameni, unul credincios și altul necredincios, se duseră în pădure după lemne. Doborând un arbore, cel necredincios zise: – Vezi, frate, așa este și viața noastră. Când vine moartea, ne doboară și s-a terminat cu noi. – O, prietenul meu, răspunse credinciosul, nu-i adevărat că viața noastră se termină când vom muri. Vezi tu arborele acesta? L-am doborât, dar abia acum, după ce l-am tăiat, se va vedea de ce este bun. Abia acum vom vedea, dacă este sănătos sau este bun doar de foc. [
Sute de persoane au fost date dispărute în toamna anului 2010 în Indonezia, după ce un val uriaș a lovit țărmul acestei țări. Se spune că sistemul de avertizare instalat după dezastrul din 2004 s-a stricat, din cauză că nu a fost întreținut în mod corespunzător.
Trăim, de ceva timp, acele vremuri care ne sunt descrise în Sfȃnta Scriptură denumite ca zilele de pe urmă. Totuşi, lucrul acesta a ajuns poate demult un cuvȃnt comun, o altă formă de exprimare în frazele multora, şi nu ne mai gȃndim cu adevărat ceea ce ar trebui să ne trezească în inimile noastre astfel de cuvinte.